| 1.
|
MOB'IL, -Ă, mobili, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se miscă, se deplasează sau care poate fi miscat, deplasat. ◊ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S.n. Corp în miscare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care îsi schimbă usor expresia; care este mereu în miscare. 4. S.n. Cauză determinantă a unei acţiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [Pl. si: ( 4) mobiluri] - Din fr. mobile, lat. mobilis.Sursă
: DEX'98
( 18717)
- valeriu |
| |
| 2.
|
Mobil ≠ fix, imobil, neclintit, stabil, statornic, nemobil, neschimbător
Sursă
: Antonime
(71478)
- siveco |
| |
| 3.
|
MOB'IL adj., s. 1. adj. v. volant. 2. adj. v. mobiliar. 3. s. v. cauză. Sursă
: Sinonime
( 194356)
- siveco |
| |
| 4.
|
mob'il2 (jur. si m'obil) adj. m., pl. mob'ili; f. sg. mob'ilă, pl. mob'ile
Sursă
: DOR
(262400)
- siveco |
| |
| 5.
|
mob'il1 s. n., pl. mob'ile/mob'iluri
Sursă
: DOR
(262401)
- siveco |
| |
| 6.
|
MOB'IL2 ~e n. 1) Factor ce determină desfăsurarea unei acţiuni; impuls; imbold. 2) Corp în miscare. /<fr. mobile, lat. mobilis
Sursă
: NODEX
(343543)
- siveco |
| |
| 7.
|
MOB'IL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care se miscă sau care poate fi miscat; miscător. Bunuri ~e. Trupe ~e. 2) Care este în continuă schimbare; instabil; schimbător; variabil. 3) fig. (despre faţă) Care îsi schimbă mereu expresia. 4) (despre ochi) Care se miscă mereu. /<fr. mobile, lat. mobilis
Sursă
: NODEX
(343542)
- siveco |
| |
|
|